joi, 7 mai 2009

Noi vorbim românește

M-am alăturat campaniei Noi vorbim românește romaneshte. De ce? Pentru că merită. Și pentru că noi chiar avem o limbă mișto! Si pentru k mam saturat sa trebuiask s stau sa`ntzeleg ce scrie unul shi altul. Vreau să văd un astfel de scris:

1. Cu diacritice, pe cât se poate. Pentru că tastatura permite acest lucru, și pentru că nu e atât de greu să lucrezi cu ele odată ce te obișnuiești.

2. Cu virgule, puncte, punct și virgule, și mai puțin cu puncte de suspensie. Pentru că nu trebuie lasată pauza aceea de suspans decât atunci când trebuie (lămuriți buștean, nu?).

3. Virgulele, punctele și punct și virgulele se pun în felul următor: se pune semnul de punctuație respectiv, după care se lasă spațiu. Nu și înainte, ci numai după. Am impresia că franțuzii pun și înainte și după. Irelevant. Aceeași poveste și cu semnele de exclamare, și de întrebare.

4. Fără sh, tz, șamd. Pentru că aceste seturi de caractere nu există în limba română, si chiar daca nu folositi diacritice, se intelege ce vreti sa scrieti, fara a fi nevoie sa folositi alternative.

5. Cu cratimă (-) și nu cu apostrof (' sau `). Apostroafele se folosesc numai la capătul unor cuvinte. Spre exemplu, „vino-ncoa'” (de regula asta cu apostroafele nu sunt sigură, corectați-mă dacă greșesc).

Dacă o să-mi mai vină și altele, o să le înșir în alt post.

Nu mă înțelegeți greșit. Și eu scriu, mai într-un mesaj care trebuie să ajungă repede, mai pe mess, că acolo e mai colocvial totul, și mediul e mult mai friendly. Și după cum vedeți, și eu vorbesc romgleza pe ici, pe colo. Pentru că uneori pur și simplu sună bine. Dar mă aștept ca pe un blog, într-un mesaj oficial (chiar și între doi puști de 13 ani poate să aibă loc) să fie respectate, măcar minimal aceste reguli. Altfel e îngreunată citirea, și după un timp devine chiar enervantă toată situația. Și lași dracului tot ce ai de citit, că ți se face scârbă.

Mă aștept ca „generația SMS” să se trezească la realitate. Și să mai vorbească limba română din când în când, că merită, repet. Și pentru că sună bine să îți auzi limba vorbită, urlă patriotismul din noi. NU?

5 comentarii:

ralucadavid spunea...

Asteptam si noi pt siteul CM vreo doua paragrafe de la tine, ca vad pe aici ca iti confirmi iarasi talentul de mica jurnalista din plin.
Ca sa schimbam lumea trebuie sa incepem de undeva, nu? Poate de la a spune mai putin ,,nu se poate''.
Pupici

ravinescu spunea...

Bravo. Dar scrisul cu diacritice şi într-o limbă corectă gramatical şi stilistic nu are nimic de-a face cu patriotismul, ci cu seriozitatea şi cu imaginea bună pe care doreşte s-o ofere o anumită persoană despre ea. Patriotismul e o chestie mai profundă, nu este legată de grafie.

Anca. spunea...

Nu știu... mi se pare că limba leagă omul de țară. Și pentru mine, și asta înseamnă patriotismul. O limba corect vorbită e „mai românească” decât una stâlcită și implicit, iubirea de țară crește (în mine). Părerea mea.

admin spunea...

Tu spui că susţii "campania noi scriem româneşte". Nu te opreşte nimeni dar dacă tu într-un articol nu reuşeşti să scapi de obişnuinţa de a scrie cu "k, s, sh, tz" nu cred că are vreun rost să susţii campania. Pentru ca să convingi pe cineva să scrie cu diacritice trebuie să scrii şi tu corect, în special într-un articol.

Anca. spunea...

Admin, te ivit să mai citești o dată articolul cap-coadă. Și te invit să mai citești și alte posturi, ca să vezi cât de obișnuită sunt să scriu cu k, sh, etc.