sâmbătă, 2 mai 2009

Despre ieftinătățuri

Și mă refer la orice fel de ieftinătățuri. Începând de la chiciurile care se vând pe la tarabe sau prin magazine cu marfă de proastă calitate, până la... urmează.

Mă enervează golanii ăștia de se cred mari și tari, și li se umflă boașele când mai fluieră după niscaiva fustă cu picioare, și vai ce tari sunteți. Vă spun eu cum sunteți: ieftini. La fel și replicile folosite cu scopul de a agăța, gen păpușă, bomboană, pisicuță, sau zgomotele practicate în același scop, de tipul: „pisăit” (cum faci „ps ps ps” ca să chemi pisicile... n-am idee cum îi zice), ciripit (ma rog, fluierat, tot în aceeași categorie se încadrează). Mai bine lătrați dupa mine pe stradă și mă strigați... „șurubelniță”. Ați avea măcar punctul pentru originalitate. Jur că nu-mi dau seama care-s fetele care vă răspund. Lămuriți-mă să știu.

Și mă deranjează și replicile ălea care se vor a fi romantice și drăguțe și „sweet”, numai că pe ăstea le trec cu vederea și nu dau cu paru când dau de ele, pentru că nu sunt spuse/trmise-prin-mesaj cu rea intenție (oare!?). Dar mi se pare jenant să mi se spună „frumoaso” (mai ales dacă în scris arată așa: „frumoas-o”), sau să-mi fie lăudat parfumul fermecător cu care seduc, etc. Mi se pare ieftin. So, pretty please with sugar on top, stop.

Niciun comentariu: