miercuri, 20 mai 2009

Drew Barrymore

Asta pentru că mi s-a spus de trei ori că arăt ca ea. Adevărat? Au ba?

MyHeritage: Family trees - Genealogy - Celebrities

duminică, 17 mai 2009

Dava

E în sfârșit aici! Și putem s-o vedem. Așteptăm cu nerăbdare vești de la Raluca în legătură cu lansarea. Raluca, ai legătura!

Notă suplimentară: Draga mea prietenă, Raluca David, a scris o carte când avea abia cinsprezece ani, și acum, după patru ani, o publică. Iar eu îi fac reclamă, evident. De ce? Pentru că merită!

Balcanele...

... au luat un rușinos loc 19 la Eurovision. Lucru de altfel de așteptat. Asta e! Noi ne-am ales participanții, iar rezultatele au fost pe măsură. Mai rămâne să ajungă Becali europarlamentar, și tacâmul o să fie complet.

Dovada: aici! Elena, „The Balkan Girls”, și rezultatul aferent.

P.S.: Mă scuzați vă rog de îndelunga absență. Mă pregăteam pentru un concurs, la care am luat locul doi... Mulțumesc, mulțumesc!

duminică, 10 mai 2009

Mai mult decât o ieșire la munte!

Vrei să îți începi vacanța cu o experiență inedită? Ți-ai dorit întotdeauna să stai seara la foc și să privești stelele, să-ți găsești drum prin creierii munților și să vezi o altă față a lumii? Simți că orașul e prea strâmt pentru tine și te întrebi când vei da peste oameni deschiși și diferiți? Acum e momentul!

Participă la concursul de turism montan ECOTURA organizat de ECOTOP Oradea la Gălășeni în perioada 5-7 iunie 2009. Nu sta să te întrebi unde e, te ducem noi acolo.

Echipajele trebuie să fie formate din trei concurenți liceeni sub coordonarea unui responsabil de grup obligatoriu major. Regulamentul concursului și informații suplimentare se pot obține pe site-ul Ecotop sau la numărul de telefon 0740/244837.

Vă așteptăm să vă înscrieți până la data de 04.06.09 la sediul ECOTOP.

Dacă vreți să știți mai multe despre noi, căutați pe youtube „ECOTOP Oradea” sau, mai ușor, dați click aici, după care dați click pe numere.

sâmbătă, 9 mai 2009

Direcția 5 - concert în Piața Independenței

Mi-a plăcut foarte mult despre ei. Atmosfera generală a fost dinamică, ce mai? De concert! Băieții știu să distreze și să se distreze, se simt bine pe scenă, și cel mai important: știu să cânte! Și mai și știu să comunice cu publicul: i-au rugat pe jandarmi să lase „câțiva” fani să treacă de gardurile separatoare. Acești câțiva s-au transformat în vreo 40-50 până la sfârșitul concertului (totul la rugămintea lui Cristi Enache), au împărțit CD-uri gratis, au fost excepționali. Mi-au lăsat un gust plăcut în gură. Sunt profesioniști și au rămas încă tineri. Câteva dintre melodiile pe care le-au cântat (sigur omit ceva; mă lasă memoria): Superstar, Dacă ai ști, Ești stilul meu, Obsesia, Am nevoie de tine, Unde ești, Povestea noastră, În nici un caz, Stai... nu mă ocoli.

Am și reușit să filmez câte ceva. N-am apucat nu știu cât, pentru că nu aveam suficientă memorie liberă, și cel mai important, pentru că vroiam și eu să mă bâțâi ca tot omul-la-concert. Scuzați calitatea proastă a imaginii și sunetului. Am filmat cu telefonul.

Impresia generală a publicului a fost de „vă iubim”:



Secvență din „În nici un caz”, de pe noul album „Aniversare”:



Secvență din „Stai... nu mă ocoli”:



Da, băieții știu să facă show, și știu să cânte:





Overall, băieții au fost no comment.

joi, 7 mai 2009

Noi vorbim românește

M-am alăturat campaniei Noi vorbim românește romaneshte. De ce? Pentru că merită. Și pentru că noi chiar avem o limbă mișto! Si pentru k mam saturat sa trebuiask s stau sa`ntzeleg ce scrie unul shi altul. Vreau să văd un astfel de scris:

1. Cu diacritice, pe cât se poate. Pentru că tastatura permite acest lucru, și pentru că nu e atât de greu să lucrezi cu ele odată ce te obișnuiești.

2. Cu virgule, puncte, punct și virgule, și mai puțin cu puncte de suspensie. Pentru că nu trebuie lasată pauza aceea de suspans decât atunci când trebuie (lămuriți buștean, nu?).

3. Virgulele, punctele și punct și virgulele se pun în felul următor: se pune semnul de punctuație respectiv, după care se lasă spațiu. Nu și înainte, ci numai după. Am impresia că franțuzii pun și înainte și după. Irelevant. Aceeași poveste și cu semnele de exclamare, și de întrebare.

4. Fără sh, tz, șamd. Pentru că aceste seturi de caractere nu există în limba română, si chiar daca nu folositi diacritice, se intelege ce vreti sa scrieti, fara a fi nevoie sa folositi alternative.

5. Cu cratimă (-) și nu cu apostrof (' sau `). Apostroafele se folosesc numai la capătul unor cuvinte. Spre exemplu, „vino-ncoa'” (de regula asta cu apostroafele nu sunt sigură, corectați-mă dacă greșesc).

Dacă o să-mi mai vină și altele, o să le înșir în alt post.

Nu mă înțelegeți greșit. Și eu scriu, mai într-un mesaj care trebuie să ajungă repede, mai pe mess, că acolo e mai colocvial totul, și mediul e mult mai friendly. Și după cum vedeți, și eu vorbesc romgleza pe ici, pe colo. Pentru că uneori pur și simplu sună bine. Dar mă aștept ca pe un blog, într-un mesaj oficial (chiar și între doi puști de 13 ani poate să aibă loc) să fie respectate, măcar minimal aceste reguli. Altfel e îngreunată citirea, și după un timp devine chiar enervantă toată situația. Și lași dracului tot ce ai de citit, că ți se face scârbă.

Mă aștept ca „generația SMS” să se trezească la realitate. Și să mai vorbească limba română din când în când, că merită, repet. Și pentru că sună bine să îți auzi limba vorbită, urlă patriotismul din noi. NU?

miercuri, 6 mai 2009

Pula non stop

Îl citii și eu pe Ovi și am descoperit videoclipul următor, care se adresează întregului popor nf(ricit) român. Enjoy:

I'm not an addict!

Pe lângă că mă obsedează melodia lor (K's Choice), I'm really not an addict! Not anymore! Cine știe, știe, cine nu, află de la cine știe. (nu vreau să mă dau de gol)

luni, 4 mai 2009

E info şi e plictiseală

Stăm în laboratorul ăsta împuţit, nu facem nimic şi nimeni nu ne supraveghează. Profa stă într-un laborator separat pentru profesori şi fumează. (îmi şopteşte un coleg de clasă că fumeşte). Duhneşte a lene, dă pe-afară. Da, OK, îmi convine că nu facem oră şi în loc să rezolvăm probleme cu pointeri, liste şi altele care mai de care... dar dacă tot veni vorba, ea e plătită să îşi facă orele... aşa mai bine n-am veni la şcoală. Ne trânteşte vreo 10 probleme (de fapt ni le pune pe usere, şi i s-a terminat jobul), după care ne spune să le rezolvăm. Data trecută, pe parcursul a patru ore, a intrat de două ori în laborator: o dată ca să ne zică să facem linişte, şi o dată ca să-i spună unei colege să aducă apă pentru cafea. ATÂT! Şi uite-aşa, mai trebuie să stăm încă vreo două-trei ore, să ne plângem de milă, că profei nu-i putem spune nimic...

Uraţi-mi succes... Sau daţi-mi idei: ce să fac pentru combaterea poluării... plictisale!?

sâmbătă, 2 mai 2009

Despre ieftinătățuri

Și mă refer la orice fel de ieftinătățuri. Începând de la chiciurile care se vând pe la tarabe sau prin magazine cu marfă de proastă calitate, până la... urmează.

Mă enervează golanii ăștia de se cred mari și tari, și li se umflă boașele când mai fluieră după niscaiva fustă cu picioare, și vai ce tari sunteți. Vă spun eu cum sunteți: ieftini. La fel și replicile folosite cu scopul de a agăța, gen păpușă, bomboană, pisicuță, sau zgomotele practicate în același scop, de tipul: „pisăit” (cum faci „ps ps ps” ca să chemi pisicile... n-am idee cum îi zice), ciripit (ma rog, fluierat, tot în aceeași categorie se încadrează). Mai bine lătrați dupa mine pe stradă și mă strigați... „șurubelniță”. Ați avea măcar punctul pentru originalitate. Jur că nu-mi dau seama care-s fetele care vă răspund. Lămuriți-mă să știu.

Și mă deranjează și replicile ălea care se vor a fi romantice și drăguțe și „sweet”, numai că pe ăstea le trec cu vederea și nu dau cu paru când dau de ele, pentru că nu sunt spuse/trmise-prin-mesaj cu rea intenție (oare!?). Dar mi se pare jenant să mi se spună „frumoaso” (mai ales dacă în scris arată așa: „frumoas-o”), sau să-mi fie lăudat parfumul fermecător cu care seduc, etc. Mi se pare ieftin. So, pretty please with sugar on top, stop.

Aleluia și despre țărănism în rândul sportimii

În sfârșit mi-a venit înapoi netul fixat tata rooterul și pot naviga și eu liniștită pe apele Internetului. Și mă revanșez cu 2 posturi.

Primul se referă la cât de țărani e unii.

Sigur că românul nu suportă să piardă. Și cum românului i-o fi șoptit o păsărică (pentru cine știe bancul cu „cip cirip... puncte puncte”; asta ca paranteză) că scopul scuză mijloacele, a ales varianta: a nu pierde. Azi mi-a întrerupt jocul de tenis o maimuță care striga la 4 terenuri depărtare (deci vă dați seama cât de...). Așa. Redusul se scandaliza că mingea nu a fost în out, și că a servit bine. Partenerul de ceartă, la fel de dotat intelectual, riposta, susținând că a fost în „out mare”. Și au ținut-o așa vreo 15 minute, până când primul scandalagiu a început să servească cu totul în afara terenului. Atâta de violent era, că acuma mă simt ca și cum aș scrie un jurnal de război. Oricum, același individ amintit în propoziția anterioară am impresia că a crezut că s-a schimbat jocul... în dodgeball.

Nu știu dacă am mai spus-o până acuma, dar precizez că mă enervează bufonii. E OK să te dai în spectacol din când în când, să te mai cerți cu oareșcine, să mai faci câte o trăznaie de să râdă tot poporu', dar ca orice lucru când e în exces, devine enervant. So stop!