miercuri, 20 mai 2009

Drew Barrymore

Asta pentru că mi s-a spus de trei ori că arăt ca ea. Adevărat? Au ba?

MyHeritage: Family trees - Genealogy - Celebrities

duminică, 17 mai 2009

Dava

E în sfârșit aici! Și putem s-o vedem. Așteptăm cu nerăbdare vești de la Raluca în legătură cu lansarea. Raluca, ai legătura!

Notă suplimentară: Draga mea prietenă, Raluca David, a scris o carte când avea abia cinsprezece ani, și acum, după patru ani, o publică. Iar eu îi fac reclamă, evident. De ce? Pentru că merită!

Balcanele...

... au luat un rușinos loc 19 la Eurovision. Lucru de altfel de așteptat. Asta e! Noi ne-am ales participanții, iar rezultatele au fost pe măsură. Mai rămâne să ajungă Becali europarlamentar, și tacâmul o să fie complet.

Dovada: aici! Elena, „The Balkan Girls”, și rezultatul aferent.

P.S.: Mă scuzați vă rog de îndelunga absență. Mă pregăteam pentru un concurs, la care am luat locul doi... Mulțumesc, mulțumesc!

duminică, 10 mai 2009

Mai mult decât o ieșire la munte!

Vrei să îți începi vacanța cu o experiență inedită? Ți-ai dorit întotdeauna să stai seara la foc și să privești stelele, să-ți găsești drum prin creierii munților și să vezi o altă față a lumii? Simți că orașul e prea strâmt pentru tine și te întrebi când vei da peste oameni deschiși și diferiți? Acum e momentul!

Participă la concursul de turism montan ECOTURA organizat de ECOTOP Oradea la Gălășeni în perioada 5-7 iunie 2009. Nu sta să te întrebi unde e, te ducem noi acolo.

Echipajele trebuie să fie formate din trei concurenți liceeni sub coordonarea unui responsabil de grup obligatoriu major. Regulamentul concursului și informații suplimentare se pot obține pe site-ul Ecotop sau la numărul de telefon 0740/244837.

Vă așteptăm să vă înscrieți până la data de 04.06.09 la sediul ECOTOP.

Dacă vreți să știți mai multe despre noi, căutați pe youtube „ECOTOP Oradea” sau, mai ușor, dați click aici, după care dați click pe numere.

sâmbătă, 9 mai 2009

Direcția 5 - concert în Piața Independenței

Mi-a plăcut foarte mult despre ei. Atmosfera generală a fost dinamică, ce mai? De concert! Băieții știu să distreze și să se distreze, se simt bine pe scenă, și cel mai important: știu să cânte! Și mai și știu să comunice cu publicul: i-au rugat pe jandarmi să lase „câțiva” fani să treacă de gardurile separatoare. Acești câțiva s-au transformat în vreo 40-50 până la sfârșitul concertului (totul la rugămintea lui Cristi Enache), au împărțit CD-uri gratis, au fost excepționali. Mi-au lăsat un gust plăcut în gură. Sunt profesioniști și au rămas încă tineri. Câteva dintre melodiile pe care le-au cântat (sigur omit ceva; mă lasă memoria): Superstar, Dacă ai ști, Ești stilul meu, Obsesia, Am nevoie de tine, Unde ești, Povestea noastră, În nici un caz, Stai... nu mă ocoli.

Am și reușit să filmez câte ceva. N-am apucat nu știu cât, pentru că nu aveam suficientă memorie liberă, și cel mai important, pentru că vroiam și eu să mă bâțâi ca tot omul-la-concert. Scuzați calitatea proastă a imaginii și sunetului. Am filmat cu telefonul.

Impresia generală a publicului a fost de „vă iubim”:



Secvență din „În nici un caz”, de pe noul album „Aniversare”:



Secvență din „Stai... nu mă ocoli”:



Da, băieții știu să facă show, și știu să cânte:





Overall, băieții au fost no comment.

joi, 7 mai 2009

Noi vorbim românește

M-am alăturat campaniei Noi vorbim românește romaneshte. De ce? Pentru că merită. Și pentru că noi chiar avem o limbă mișto! Si pentru k mam saturat sa trebuiask s stau sa`ntzeleg ce scrie unul shi altul. Vreau să văd un astfel de scris:

1. Cu diacritice, pe cât se poate. Pentru că tastatura permite acest lucru, și pentru că nu e atât de greu să lucrezi cu ele odată ce te obișnuiești.

2. Cu virgule, puncte, punct și virgule, și mai puțin cu puncte de suspensie. Pentru că nu trebuie lasată pauza aceea de suspans decât atunci când trebuie (lămuriți buștean, nu?).

3. Virgulele, punctele și punct și virgulele se pun în felul următor: se pune semnul de punctuație respectiv, după care se lasă spațiu. Nu și înainte, ci numai după. Am impresia că franțuzii pun și înainte și după. Irelevant. Aceeași poveste și cu semnele de exclamare, și de întrebare.

4. Fără sh, tz, șamd. Pentru că aceste seturi de caractere nu există în limba română, si chiar daca nu folositi diacritice, se intelege ce vreti sa scrieti, fara a fi nevoie sa folositi alternative.

5. Cu cratimă (-) și nu cu apostrof (' sau `). Apostroafele se folosesc numai la capătul unor cuvinte. Spre exemplu, „vino-ncoa'” (de regula asta cu apostroafele nu sunt sigură, corectați-mă dacă greșesc).

Dacă o să-mi mai vină și altele, o să le înșir în alt post.

Nu mă înțelegeți greșit. Și eu scriu, mai într-un mesaj care trebuie să ajungă repede, mai pe mess, că acolo e mai colocvial totul, și mediul e mult mai friendly. Și după cum vedeți, și eu vorbesc romgleza pe ici, pe colo. Pentru că uneori pur și simplu sună bine. Dar mă aștept ca pe un blog, într-un mesaj oficial (chiar și între doi puști de 13 ani poate să aibă loc) să fie respectate, măcar minimal aceste reguli. Altfel e îngreunată citirea, și după un timp devine chiar enervantă toată situația. Și lași dracului tot ce ai de citit, că ți se face scârbă.

Mă aștept ca „generația SMS” să se trezească la realitate. Și să mai vorbească limba română din când în când, că merită, repet. Și pentru că sună bine să îți auzi limba vorbită, urlă patriotismul din noi. NU?

miercuri, 6 mai 2009

Pula non stop

Îl citii și eu pe Ovi și am descoperit videoclipul următor, care se adresează întregului popor nf(ricit) român. Enjoy:

I'm not an addict!

Pe lângă că mă obsedează melodia lor (K's Choice), I'm really not an addict! Not anymore! Cine știe, știe, cine nu, află de la cine știe. (nu vreau să mă dau de gol)

luni, 4 mai 2009

E info şi e plictiseală

Stăm în laboratorul ăsta împuţit, nu facem nimic şi nimeni nu ne supraveghează. Profa stă într-un laborator separat pentru profesori şi fumează. (îmi şopteşte un coleg de clasă că fumeşte). Duhneşte a lene, dă pe-afară. Da, OK, îmi convine că nu facem oră şi în loc să rezolvăm probleme cu pointeri, liste şi altele care mai de care... dar dacă tot veni vorba, ea e plătită să îşi facă orele... aşa mai bine n-am veni la şcoală. Ne trânteşte vreo 10 probleme (de fapt ni le pune pe usere, şi i s-a terminat jobul), după care ne spune să le rezolvăm. Data trecută, pe parcursul a patru ore, a intrat de două ori în laborator: o dată ca să ne zică să facem linişte, şi o dată ca să-i spună unei colege să aducă apă pentru cafea. ATÂT! Şi uite-aşa, mai trebuie să stăm încă vreo două-trei ore, să ne plângem de milă, că profei nu-i putem spune nimic...

Uraţi-mi succes... Sau daţi-mi idei: ce să fac pentru combaterea poluării... plictisale!?

sâmbătă, 2 mai 2009

Despre ieftinătățuri

Și mă refer la orice fel de ieftinătățuri. Începând de la chiciurile care se vând pe la tarabe sau prin magazine cu marfă de proastă calitate, până la... urmează.

Mă enervează golanii ăștia de se cred mari și tari, și li se umflă boașele când mai fluieră după niscaiva fustă cu picioare, și vai ce tari sunteți. Vă spun eu cum sunteți: ieftini. La fel și replicile folosite cu scopul de a agăța, gen păpușă, bomboană, pisicuță, sau zgomotele practicate în același scop, de tipul: „pisăit” (cum faci „ps ps ps” ca să chemi pisicile... n-am idee cum îi zice), ciripit (ma rog, fluierat, tot în aceeași categorie se încadrează). Mai bine lătrați dupa mine pe stradă și mă strigați... „șurubelniță”. Ați avea măcar punctul pentru originalitate. Jur că nu-mi dau seama care-s fetele care vă răspund. Lămuriți-mă să știu.

Și mă deranjează și replicile ălea care se vor a fi romantice și drăguțe și „sweet”, numai că pe ăstea le trec cu vederea și nu dau cu paru când dau de ele, pentru că nu sunt spuse/trmise-prin-mesaj cu rea intenție (oare!?). Dar mi se pare jenant să mi se spună „frumoaso” (mai ales dacă în scris arată așa: „frumoas-o”), sau să-mi fie lăudat parfumul fermecător cu care seduc, etc. Mi se pare ieftin. So, pretty please with sugar on top, stop.

Aleluia și despre țărănism în rândul sportimii

În sfârșit mi-a venit înapoi netul fixat tata rooterul și pot naviga și eu liniștită pe apele Internetului. Și mă revanșez cu 2 posturi.

Primul se referă la cât de țărani e unii.

Sigur că românul nu suportă să piardă. Și cum românului i-o fi șoptit o păsărică (pentru cine știe bancul cu „cip cirip... puncte puncte”; asta ca paranteză) că scopul scuză mijloacele, a ales varianta: a nu pierde. Azi mi-a întrerupt jocul de tenis o maimuță care striga la 4 terenuri depărtare (deci vă dați seama cât de...). Așa. Redusul se scandaliza că mingea nu a fost în out, și că a servit bine. Partenerul de ceartă, la fel de dotat intelectual, riposta, susținând că a fost în „out mare”. Și au ținut-o așa vreo 15 minute, până când primul scandalagiu a început să servească cu totul în afara terenului. Atâta de violent era, că acuma mă simt ca și cum aș scrie un jurnal de război. Oricum, același individ amintit în propoziția anterioară am impresia că a crezut că s-a schimbat jocul... în dodgeball.

Nu știu dacă am mai spus-o până acuma, dar precizez că mă enervează bufonii. E OK să te dai în spectacol din când în când, să te mai cerți cu oareșcine, să mai faci câte o trăznaie de să râdă tot poporu', dar ca orice lucru când e în exces, devine enervant. So stop!

marți, 28 aprilie 2009

Dezolant

Azi am tras o vizită până la Universitatea Oradea, mai precis, la biblioteca de acolo. Și ce-am vazut nu mi-a picat cu tronc. Pereți de pe care cade tencuiala, mobilier învehit, podea din sală de lectură care scârțâie ca dracu, spațiu strâmt, toaletă murdară... atmosferă generală sinistră (mai și croncăneau niște ciori pe deasupra!). Nu-mi dau seama cum cineva poate învăța în condițiile ăstea! Presupun că voi afla cât de curând. Asta dacă nu merg direct în străinătate, caz care nu e exclus.

A, și ceva funny: cum lipeau sticla de corpul de lemn/metal (probabil ca să n-o ia cineva să fugă cu ea):

luni, 27 aprilie 2009

Mario

Ieri și azi m-am jucat (puțin, atâta cât îmi permite timpul ăsta nenorocit) pe consolă (Game Cube). Și uite-așa mi-am amintit de copilărie, dacă pot numi copilărie acum 4 ani. Anyway, nu numai acest Mario îmi amintește de copilărie. Erau alte Mario-uri pe care le jucam și la 3 ani, incredibil de fascinată.

P.S.: Chestie rușinoasă... nu mai spuneți la nimeni :"> : Pe atunci, pe vremurile când mă jucam pe Super Nintendo, prin '94, eu chiar credeam că există Mario, chiar dacă nu sub numele ăsta. Dar credeam că există un supererou care salvează prințese care sunt mereu răpite de Bad Guys. Ei, na... nu dați mai departe, va rog frumos!

Puțin din Paper Mario 2: The Thousand Year Door:

Later edit: au scos dobitocii poza de pe net... tre' sa cot alta. :-w

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Before & After

Before-ul îl găsiți aici.

After-ul e următorul:

Free Image Hosting at www.ImageShack.us



Ai fi crezut că după ce termină săpăturile o să se termine și show-ul. Dar nu. Semnele de circulație sunt tot la locul lor și se adresează acelorași categorii de oameni.

Weekend plăcut vă doresc!

joi, 23 aprilie 2009

Bun venit pe E60

Ca orice om care se bucură de primăvară și ca orice om căruia nu-i place în clasă, am ieșit în curte în pauză. Și erau ț oameni care spărgeau, săpau. Probabil că vroiau să ajungă în China fără viză. Nu, ăștia-s doar colegii mei care nu se pot abține de la comentarii. Oricum, cireașa de pe tort, în cele ce urmează:

Free Image Hosting at www.ImageShack.us



Cine identifică două căcaturi tipic românești în imaginea de mai sus primește zece puncte. Nu vrea nimeni? Bine, vă explic eu. Deci:

1. Unul muncește, șapte stau pe margine și ajută dând indicații.

2. Bun venit pe E60! „E” de la Eminescu (Colegiul Național „Mihai Eminescu” în a cărui curte se întâmplă pățania în cauză), că nu văd de la ce altceva să vină. Ce-i cu semnele de circulație!? Ocolire!? Atenție lucrări!? Pe cine vroia să alerteze? Pe baschetbaliști? Bate și tu mingea mai încolo, nu vezi de ochi? O-co-li-re! Următorul pas ar fi fost să pună semafoare, și era chiar tacâmul complet.

miercuri, 22 aprilie 2009

Ziua Pământului

"Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată faţă de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetăţeni americani, în marea lor majoritate tineri şi foarte tineri. După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de ţări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorinţa de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre." spune Wikipedia.

Așa că ar trebui să luăm și noi aminte, și să mai respectăm și Pământul ăsta din când în când; să încercăm să mai și nimerim coșul de gunoi, chiar dacă nu suntem baschetbaliști, să nu mai defrișăm atâta, că în viitorul apropiat va trebui să ne mutăm (de la substantivul „mutație”) ca să rezistăm numai pe codoi, să nu mai pornim mașina doar ca să mergem până la vecinul de vis-a-vis (sau vecinul de la 2!), să nu ne mai spălăm atâta pe cur în râu, și nu în ultimul rând, să încercăm să fim mai educați, să trăim în pace, și nu în conflicte. Sănătate și la mulți ani!

marți, 21 aprilie 2009

Fluturași

Da, sunt cu sutele acum că începe primăvara. Îi vezi peste tot, pe câmpuri (aruncați de maimuțe needucate), „morți” prin tomberoane, rătăciți prin palmele celor care îi înmânează sau studiază, etc. Și nimeni nu se uită la ei. Eu tot stau să mă întreb câți oameni au aruncat în coșul de gunoi cel puțin un fluturaș care conținea informații care chiar îi priveau. Dar e mentalitatea asta asta fixistă a românului prost: „Iară rahaturi din ăstea pe hârtie!? Mie nu-mi trabă!” Și uite-așa, omul care caută disperat un magazin de perdele aruncă (în cel mai bun caz!) la coșul de gunoi un flyer care anunța deschiderea unui magazin cu materiale ce îi trebuie conului.

Știu, sunt enervanți, și mie îmi vine să le dau șuturi în fund celor care îi împart, ca să nu mai zic că aș vrea să îi fac mototol și să le dau foc pe undeva. Dar mă gândesc după aia că cineva chiar încearcă să-mi atragă atenția asupra ceva nou și, în principiu, a ceva care are cererea mare la momentul respectiv. Și da, de trei luni de zile caut ... șuruburi; și orașului ăstuia îi lipsește cu desăvârșire o șosetărie. Și fluturele ăla îmi dă mură-n gură. (Okay, o iau razna deja!). Bun. Tot ce vreau să vă zic e: uita-ți-vă măcar la titlul de pe fluturașul ăla, s-ar putea să vă intereseze. Nu glumesc! „Ofertă Vodafone”. Am telefon, nu mă interesează, îl arunc și treaba e rezolvată. N-am pățit nimic că m-am uitat. Dar s-ar putea, repet, să căutați ceva de foarte mult timp, în foarte multe locuri, și reclama aia infectă pe care o primiți în mână pe stradă să vă rezolve problema. Trust me. Încercați!

luni, 20 aprilie 2009

Ăștia e chiar proști

Bine… știu că sunt puțin în urmă cu update-urile, dar TV-ul meu stă închis multă vreme și informațiile ajung mai cu încetinitorul, și în plus, referitor la subiectul ăsta nu am elaborat eu prea multe opinii. Dar oamenii ăștia care-s „ăi mai mari în stat” nu au logică.

În altă ordine de idei, știm cu toții că Becali a fost închis, bla bla bla, și pe deasupra, a mai fost și eliberat. Surpriză? Nu. Ilogic? Da, după părerea mea. N-ar fi fost mai bine să-l închidă pe Becali cu posibilitate de a se „spăla de păcate” plătind o cauțiune? Adică, oricât de mare ar fi fost cauțiunea aia, tot ar fi putut oierul să o plătească de cinșpe ori, și i-ar mai fi rămas și rest. Mai făcea și statul un ban, și asa suntem, cică, în criză economică.

Pe lângă ăsta, mai crește și pericolul public. Adică toți cei care văd în Jiji un mare lider și un mare model de urmat or să se simtă mai în siguranță, știind că dacă idolul lor o poate face, pot și ei. Hop-țop, o țară (mai) plină de pericole. Fizice și morale. Mai multe despre pericole aici. Pentru cei care au alergie la articole lungi și fac bubițe din ălea mari și roșii de la prea mulți fluturi pe ecran, luați-o de la „Redefinirea pericolului public”.

duminică, 19 aprilie 2009

Leapsa II

Luata de pe blogul lui Sascha. Regula e urmatoarea: completezi fiecare "cerinta" cu cuvinte care incep cu prima litera a numelui tau. In cazul meu e a. Deci:

1. Nume: Anca

2. Câteva cuvinte din 4 litere: acid, acru, amar, amic, aula...

3. Numele unui baiat: Andrei

4. Numele unei fete: Alexandra

5. O ocupatie: apicultor

6. O culoare: argintiu

7. Ceva ce sa porti în viitorul apropiat: aur... (not!)

8. Un nume de mâncare: aspirina!?

9. Ceva ce gasesti în baie: aspirina!?

10. Un loc: acasa

11. Un motiv pentru întârziere: aparitia unei masini in fata masinii tale, provocandu-ti accident

12. Ceva ce ai urla: Arde-o, frige-o!!! Param, pam, pam...

13. Un titlu de film: American Pie

14. Ceva de baut: Aluminiu topit!?

15. Un grup muzical: Arctic Monkeys

16. Un animal: Animal; antilopa

17. Un nume de strada: Aluminei

18. O marca de masina: Audi

19. Titlul unei melodii: Always Where I Need to Be (The Kooks)

Si ii citez pe niste prieteni, spunand ca leapsa asta e ca o boala: o dai, o iei; deci... o ia cine vrea. (P.S.: citatul era cu "bac" in loc de "leapsa")

P.S.: Sarbatori fericite! :> Sa pasteti fericiti!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Oua

Daca tot am fost prin „preajma”, cand am venit de la Rosia ne-am oprit la targul de incondeiat oua de la Dragoteni. Ce-am vazut... nu pot explica. De la mic la mare, imbracati in porturi populare, in atmosfera de pre-Pasti, oameni se invarteau, si nu numai. Pozele de mai jos vorbesc de la sine.


Free Image Hosting at www.ImageShack.us



Free Image Hosting at www.ImageShack.us



Free Image Hosting at www.ImageShack.us




Free Image Hosting at www.ImageShack.us




Free Image Hosting at www.ImageShack.us



Free Image Hosting at www.ImageShack.us




Cand vad chestii din astea, mi se face pielea de gaina, si ma gandesc cate s-au pierdut in... cateva zeci de ani. Nu numai ca am devenit imuni la traditii, dar ne mai si batem joc de ele pentru ca „Vai de capul meu!!! Cum sa porti asa ceva!? Esti normala!?” Ne-am pierdut, partial, identitatea noastra ca popor. In momente din astea, imi zic ca abia astept sa termin facultatea odata, sa fac ceva in sensul asta, sa ma pot apuca serios de treaba, sa ajut cat de cat. Pentru ca mor cand stiu ca tot ce e frumos in tara asta se duce si se pierde.

marți, 14 aprilie 2009

Avant

Free Image Hosting at www.ImageShack.us


Mi-l iau, si plec! Pana vineri, ma gasiti la Rosia (nu Montana, ci aia de langa Beius).

Atata am asteptat excursia asta, ceva de nu-i adevarat! Abia astept! Nu mai suport sa vad numai gri, gri, gri, sa aud uruitul masinilor, sa respir aer infect, sa stau in spatii supraaglomerate. Vreau sa vad verde, albastru, rosu, alb, galben, etc, sa aud ciripitul pasarilor (si din pacate si croncanitul curcilor:)), mama fras’; ma tot trezeau data trecuta la ore macabre... deci, revin), cursul linistit al unui izvor, sa respir aer „verde”, sa ma simt libera, sa-mi simt bocancii in picioare si ca tot muntele-i al meu. Si peste o ora incepe sa mi se indeplineasca dorinta si peste vreo trei-trei jumate mi se va fi indeplinit de tot. Yoohoo!

Deci, revin in scurt timp. Nu plecati.

P.S.: Poza: Padis, 2007. Pietrele Boghii. Stanga: eu, dreapta: Sonia. Mi s-a parut reprezentativa.

P.S.2: Nu stiu de ce $^@&*#% nu merge poza. O s-o pun cand ma intorc, ca nu mai am timp... Pierd microbusul.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Pandora

A iesit la iveala o metoda prin care se poate asculta Pandora din Romania (si din oricare alt stat non-SUA). Si cum lenea din mine intrece orice limite, n-am sa descriu tot algoritmul pe care trebuie sa il parcurgeti pana sa puteti face asta, ci am sa va las sa il cititi pe Ovi. Deci, click aici, fratilor!

joi, 9 aprilie 2009

Leapsa

5 melodii straine ce merita ascultate:
Whitesnake – Is This Love
Pink Floyd - High Hopes
Nada Surf - La Pour Ca
Dire Straits - Money for Nothing
Fleetwood Mac – Big Love aici si aici


5 melodii romanesti ce merita ascultate:
Travka - Urban violent
Iris – Nu vor (sa mearga pe sarma)
Sarmalele reci - Telefonul nu mai suna
Vama Veche - Prieteni
Vita-de-vie - Lasat pustiu

5 carti ce merita citite:
Scris pe trup – Jeanette Winterson
In cautarea oii pierdute – Haruki Murakami
Dune – Frank Herbert (any day now:D)
Memoriile unei gheise – Arthur Golden
Si desigur, Dava – Raluca David (cand va aparea :D)

5 filme ce merita vazute:
Legaturi bolnavicioase
Eternal Sunshine of a Spotless Mind
Requiem for a Dream
Thirteen
The Notebook

5 piese de teatru:
Steaua fara nume
Cinci femei de tranzitie
Visul unei nopti de vara
O scrisoare pierduta
(Stiu, stiu, stiu, e balet... kill me. Intra la categoria MUST SEE) Lacul lebedelor

5 persoane admirabile:
Peste asta am sa trec. Fiecare persoana e admirabila si demna de respect pentru ceva anume.

Dau leapsa mai departe la Deea, Dayana si desigur la oricine altcineva care se plictiseste sau doreste sa completeze:) Spor la scris!

luni, 6 aprilie 2009

Click click click

1.

2.

3.

4.

Ei na... cum ce-i pe ele? Surpriza!

miercuri, 25 martie 2009

Delegati de tot cacatul

Azi, 25.03.09, onorabila, stimabila clasa a XI-a F a primit in timpul unei ore de curs, o echipa formata din doi delegati ai Facultatii de Economie si Administrare a Afacerilor din cadrul UVT, care au tinut un discurs despre cum trebuie noi sa mergem la ei, si nu la altii. Asta pe scurt, ca nu prea are relevanta restul. Vreau sa spun ca discursul lor de „veniti la noi si nu mergeti la altii” a sunat mai mult ca unul pe care l-ar rosti unul de la martorii lui Iehova. Nu stiu, astia ori sunt indoctrinati la fel ca cea de-a doua grupa, ori chiar cred ca ceea ce spun ei ne convinge sa mergem la ei. Partea proasta e ca... cei mai multi mai si cad in capcana. Oricum... Ne tot bagau pe gat tot felul de bullshituri, cum ca facultatea lor e cea mai tare, ca e de curand renovata, ca e modernizata si asa si pe dincolo; toti spuneti asta, dar cat la suta din ce spuneti e adevarat? Adica daca imi vin 100 de oameni, de la 100 de facultati, care toate 200 (da, stiu sa calculez. Read between the lines.) sunt cele mai bune, eu ce sa mai cred? Toate sunt modernizate, toate aveti mai-stiu-eu-ce dracovenie cu care le intreceti pe celelalte... M-ati spart. Veniti cu ceva nou; ceva cu care chiar sa ne atrageti atentia. Daca n-aveti nimic interesant de spus, atunci „lasa-nee”, ca stim si noi sa dam siorci pe gugal.

Oameni buni, nu mai ascultati toate rahaturile care vi se spun. Nu va lasati dusi de val, pentru ca astia toti is platiti ca sa va inmoaie inimile (de aici comparatia cu martorii lui Iehova). Puneti mana pe un website, sau si mai bine, pe un bilet de tren, si mergeti pana acolo, ca sa vedeti exact care e situatia si cum stau treburile realmente.

P.S.: N-am nimic cu martorii lui Iehova, UVT sau FEAA. Doar cu cretinii ;)

marți, 24 martie 2009

Mitocanul de santier

In ultima vreme ascult Radio Guerrilla. Si cine mai asculta, stie despre ce o sa scriu mai jos. Cine nu, sa puna mana. Alegeti oricare link, ca toate sunt acelasi radio.

Deci, revenind... Mi s-a parut ca din atlasul lor lipseste o specie, pe care eu personal (mai ales fata fiind) nu il suport de fel.

Alors, vin si eu cu o noua "specie urbana".
Specia in discutie e mitocanul de santier; cel care desi e cum e (saracul munceste pe santier, nu-i asa ca le spune pe toate?) nu se abtine de la fluierat dupa femeile care trec pe strada pe langa "locul de munca", care miroase (La propriu! Ca de prostie nu miroase, ci duhneste), care e murdar din cap pana in picioare, si cu toate acestea are un telefon ultima generatie din care urla manelele, care e grosolan, si de! vorba aia, nu e de condamnat... nu e ca si cum ar avea cultura...

De condamnat sau nu, tot e o specie ruda cu maimuta si ar trebui ca manifestarile lui sa aiba loc strict la zoo, impreuna cu suratele lui!

marți, 17 martie 2009

Se presupune ca sunt mici...

Astia mici de la parter (har domnului ca domn director i-a exilat acolo, si i-a izolat fata de majoritatea populatiei) imi dau fiori. Rar cobor pe la parter, dar fug inapoi sus cu zambetul un pic fortat.
Ce Dumnezeu au patit astia micii? Tot stau sa ma intreb daca eram si noi asa cand eram de varsta lor. La 11-12 ani sa vorbesti de cum n-ai putut sa faci rost de id-ul lui x da’ ca te-ai **t** cu altu in schimb!? Si si daca e basm povestea individei, tot e scandalos! E al dracului de socant. Si ma enerveaza! Sunt prea rasfatati astia micii. Li se da prea multe.

Tin minte ca atunci cand eram mica am primit o minge de baschet si prietenii mei de la bloc erau tare mandri (si profitori!) si jucam „baschet” la inelul de la scara de incendiu... ca alt inel nu aveam. Astia micii daca nu le dai o minge nike si un teren de baschet proaspat asfaltat fac nazuri. Si nu e normal! Noi am am invatat sa ne descurcam cu ce avem; si adevarul e ca nu prea aveam multe. Si eram creativi; daca vroiam sa jucam sotron, desenam un careu cu blocuri de bca rupte in bucatele (confiscate de la blocurile care in „descompunere”). Vara-mea la 3 ani stia toate jocurile de pe miniclip si nu vrea nici in ruptul capului sa iasa din casa. Ia ghiciti cati prieteni o sa aiba... si cate calitati sociale.

Ma simt ca un extraterestru cand vorbesc cu altii care zic „Lasa-l sa faca ce vrea... doar e copil...”. Eu mi-as trimite copilul in suturi afara din casa ca sa nu stea la 12 ani pe messeneger pana la ora 11 (cunosc caz si aici!). Am incheiat!

duminică, 8 martie 2009

Hehee...

Sunt 48% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (46 - 75 de puncte)

Fă şi tu testul aici.


Hehee...

duminică, 22 februarie 2009

Mi-e frica de astia mici si umflati

Si cui nu-i e? Cum sa vezi un barbat inalt de 1,60 si care are cam tot atata in latime (care mai e si negricios... natural sau de la solar) fara sa iti tremure genunchii?
Fapt divers...