luni, 24 decembrie 2007

Trist

La o plimbare prin oras, observ cat de frumos e impodobid orasul; si chiar e. Fata de acum 10 ani, cand inca nici nu se visa la vreo decoratiune, in afara de cele pentru brazii proprii si personali. E atat de frumos sa vezi toate beculetele care lumineaza deasupra capului, si sa simti cu adevarat atmosfera de sarbatoare.

Pacat. Pacat totusi, ca intreaga sarbatoare de Craciun a devenit o industrie, un bun motiv ca sa scoata vanzatorul de la colt un ban. Inca din noiembrie incep sa apara in fata magazinelor tot felul de mesaje cu “Sarbatori fericite!” si de figurine (gen Rudolph, Frosty the Snowman), care sa anunte venirea iernii, si totodata venirea sarbatorilor (a se observa ca personajele sunt 100% autohtone). Si apar tarabe, cu o varietate surprinzatoare de cadouri, de maruntisuri, pungi pentru cadouri, hartii de impachetat, si multe altele nementionate.

Asta a devenit Craciunul pentru noi? Un motiv ca sa scoatem profit? Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca nu e corect sa cumparam cadouri, dar nu sa facem comert inainte cu o luna, cu atat mai mult cu cat traditia spune ca decoratiunile se pastreaza din Ajunul Craciunului (24 decembrie) pana la Boboteaza (6 ianuarie). Unde sunt colindatorii imbracati in haine populare, unde sunt cadourile facute de mana? Unde dispar toate astea? A inceput procesul de americanizare, si nu e bine. E chiar trist...

Cu toate acestea, va urez sarbatori fericite si sa fiti cat mai veseli si mai bucurosi. Sa fiti iubiti si toate cele! Craciun fericit!

duminică, 23 decembrie 2007

Unde dragoste nu e, nimic nu e... eventual exista buzz-ul

„Yubesc o persoana din lista mea daca se recunoaste sa dea buzz (trimite mai departe asa vei afla cine din lista ta te iubeste) g.m :))) ce dume :))”

De unde sa incep?
Incep de la prima litera. „Yubesc”. Agramatul poate a vrut sa scrie „Iubesc” dar cum pocim limba romana in fiecare secunda cu „k” in loc de „ca”, „j” in loc de „ș” s.a.m.d. ...

Mai departe: treceti peste faza cu iubitul, va rog frumos! Aveti maxim 18 ani. Nu aveti de unde sa stiti ce e iubirea, si la cat de cretini sunteti, probabil nu veti afla niciodata.

In punctul „daca se recunoaste” toate toapele se aliniaza sa dea preamaritul buzz. Vezi-doamne „te iubesc, baga-ma in seama, am nevoie de atentie, altfel materia corporala mi se va prelinge pe podea ca si cum as fi facut baie in acid sulfuric. TE ROG BAGA-MA IN SEAMA! Sunt o cretina ce necesita atentie.” (dupa caz, adjectivele se pot trece si la masculin, ca doar exista metrosexuali, har Domnului!)

„Trimite mai departe”, astfel incat mesajul asta al carui miros de prostie il simt prin ecran sa ajunga in toate coltisoarele, sa contamineze conversatiile tuturor cu virusul scaderii iq-ului.

Dupa ce ca esti cretin de-a dreptul si trimiti mesajul asta lipsit de sens, dar plin de stupiditate, mai si zici ca e o prostie. Puiule: qui s’excuse s’acuse! (Cine se scuza se acuza)

Inchei cu cuvantul „duma” care mai nou e folosit absolut peste tot, desi in DEX nu apare. Dar hei! Pt noi nu konteaza ca nu apare in dex-u’ ala. Noi s’tem super mijto ji orikum nu vbim in lb rom. Deci ce importanta mai are?

P.S.: Ca sa nu mai mentionez ca semne de punctuatie moca!

vineri, 7 decembrie 2007

Fel de fel de... Personaje

Lectia de romana.

Titlu: Caracterizarea personajelor.

Este accentuata de comicul de caracter: tipul arogantului, tipul incornoratului, tipul ambitiosului demagog, tipul prostului fudul, tipul omului slugarnic. Si aici nu vorbesc DELOC despre Caragiale si operele sale. Aruncati o privire pe geam, iar cei care sunteti la scoala: norocul vostru, pentru ca pe coridoare umbla ca pe cat-walk tot felul de astfel de specii, exemplare, numiti-le dupa pofte si gust.

1. Tipul arogantului: Mai vezi cate unul din asta cu freza „cool” care se da mare si rotund, cand de fapt e un mare prost, care probabil nu are nimic in capul ala frezat. Din pacate...
2. Tipul incornoratului: Nici fetele, nici baietii nu sunt mai buni la capitolul asta. Umblam din floare in floare pentru distractie. Asta este.
3. Tipul ambitiosului demagog: Nu trebuie sa candidam la presedentie ca sa vedem un golan plin de bani care spune ca „in locul lor as fi...” (fa dragule, nu te opreste nimeni, decat probabil propria ta prostie), pe care toti il aplauda. Mama, ce bengos e. Asta are planuri mari. Da! Pun pariu. (Veti vedea ce bogata voi fi anul viitor)
4. Tipul prostului fudul: Ah, da! Gorilele. Daca nu urla maneaua din telefonul ala de ultima generatie, nu esti om. Revin la Caragiale: „Amice, esti idiot”. Replica de rigoare nu mai e valida.
5. Tipul omului slugarnic: Cat de mult imi place cand cate unul se linguseste in fata prietenilor, profesorilor, etc., doar ca sa obtina ceva! Mi se unge sufletul... (as putea adauga: cu voma.)

As dori foarte mult sa il urasc pe Caragiale, sa nu fie actual. Dar trist, este autorul meu preferat, chiar pentru ca realitatea cartilor si a personajelor sale este mereu adevarata, si in conformitate  cu lumea in care traim.

duminică, 4 noiembrie 2007

De ce dracu' n-a oschit-o si el?

E groaznic ca la scoala ne invata o gramada de tampenii care nu o sa ne foloseasca la absolut nimic dupa ce iesim de pe portile ei. E groaznic ca noi stam sa ascultam aburelile fiecarui profesor in parte, de frica sa nu ne dea, vezi-doamne, o nota mica; doar de! Conteaza la admitere!
Cele mai frumoase si mai interesante cazuri le intalnim la minunata Limba Romana:
1. "Miorita".
Toti invatam ca e o balada, cu o gramada de motive poetice, care mai de care cu denumire cat mai complicata (le-am tocit si eu cand a fost cazul, e evident ca le-am uitat!), si unde ajungi? Sa constati ca ciobanasul ala era un cretin! Tot vorbea de cazul in care va muri, ca ce-o fi, dac-o pati. In loc sa o oscheasca si el sau isi ia dracului o bata sa se apere! Ce ii invatam pe copiii nostri? Ca daca vine unu la el sa il violeze sa isi accepte soarta si sa incearce sa treaca peste? Frumos, romanilor! Generatia urmatoare va straluci!
2. Intepretarile figurilor de stil!
Bai, ma calca pe nervi! Se mai gaseste un destept ca George Calinescu sau Garabet Ibraileanu care sa imi explice ce vroia sa zica saracu poet, prozator, etc. in epitetele si metaforele lui! NU MA INTERESEAZA! Sau consider ca nu e adevarat! Saracu Sadoveanu cred ca se rasuceste in mormant cand aude ca "plopul este un simbol al spanzuratilor, motiv al tristetii si suferintei!" NU! Plopul este un copac. A ales plopul pentru ca probabil ii placeau al naibii de mult plopii! Nu pentru motivul sau... poetic... Ce sa zic!!!
M-am cam saturat sa tot aud aberatii prin scoala, sa tot vad tocilari care stau, mai, si invata fiecare detaliu din fiecare comentariu, cuvant cu cuvant, fara sa isi puna intrebarea: "Ba! Totusi asta chiar asta a vrut sa transmita!?" Ma indoiesc ca se vor schimba lucrurile curand, dar hei! Toate au un inceput!

luni, 29 octombrie 2007

Copii. Clone

Trec una cate una pe coridoare, si toate arata la fel: aceeasi freza, aceleasi haine; daca le-ai pune una in fata celeilalte ar crede ca se uita in oglinda. Nici nu si-ar da seama de diferenta.

Da, vorbesc de pupezele care defileaza mai peste tot acum si parca sunt una si aceeasi persoana multiplicata de n ori. Nu mai au stil, parca si-au pierdut orice simt al gustului propriu. Si imi irita globurile oculare. Ma omoara ideea ca toti am devenit clone Chanel, Versace, Louis Vuitton, sau cine mama naibii mai „elibereaza pe piata” aceste asa-zise stiluri. E okay sa vezi cate o gentuta cu stil, sau vreun accesoriu care sa fie ultra la moda. Dar sa fim seriosi! E culmea sa vedem ca sunt clone. La propriu! Si cu ce scop? Sa fie „trendy”. Eu zic ca e cu mult mai trendy sa ai un stil propriu, sa te imbraci cum iti convine tie (si sta bine!).

Dar cine sunt eu in masura sa le judec? La urma urmei, ele sunt cele care cunosc ultimele tendinte in moda... (am spus-o si pe asta).